14.05.2016 Terapii alternative in recuperarea copiilor cu paralizie cerebrala

mihaitza 14.05.2016

 

Copiii cu paralizie cerebrala in cele mai multe cazuri sunt copii cu nevoi speciale, cu intarziere motorie, cognitiva, sociala (de la usoara pana la severa)etc., care sunt dependenti de un adult in fiecare moment al zilei. Unii dintre ei se recupereaza din toate punctele de vedere pana aproape de normal (niciodata nu se recupereaza perfect, cum nici o leziune nu se repara pana nu se mai observa), altii nu se recupereaza deloc, sau regreseaza. Fiecare se manifesta odata cu semnele comune tuturor celor cu acelasi diagnostic, in mod unic. Asadar si evolutia sau involutia lor este unica. De multe ori evolutia copilului cu CP este vizibil influentata de terapiile de recuperare la care este supus, precum si prin raportare cu profesionalismul, desitatea si densitatea cu care i se aplica acestuia terapiile.

Cele mai cunoscute si, in mod concret, studiate si recunoscute ca fiind eficiente in recuperarea copilului cu CP, pe baza de studii si rapoarte stiintifice (nu le cunosc pe toate, insa voi incerca sa enumar atat cat cunosc), sunt:

  • kinetoterapia (Bobath, Vojta), NU masajul!!
  • fizioterapia
  • mecanoterapia
  • reflexoterapia
  • hidrokinetoterapia
  • terapia ocupationala (metode de invatare a tuturor tipurilor de prehensiune, manipulare manuala)
  • stimulare cognitiva, stimulare senzoriala, ABA
  • logopedie
  • oxigenoterapia (eu nu sunt pentru oxigenoterapia in camera hiperbara care, in opinia mea, si nu numai a mea, poate dauna mai mult decat poate face bine copiilor care au crize convulsive, epilepticilor, copiilor cu paralizie cerebrala care au predispozitia de a li se declansa crize)

si orice alte terapii care imbina in mod ingenios mai multe dintre terapiile enumerate mai sus.

Terapiile alternative, in opinia mea, pot aduce imbunatatiri si pot ajuta si eficientiza terapiile clasice, enumerate mai sus. Acest lucru inseamna ca terapiile alternative aplicate in mod singular nu vor putea ajuta in mod cert la recuperarea copilului dat fiind ca ele sunt terapii auxiliare, ajutatoare, respectiv locul lor este pe langa una sau mai multe din terapiile clasice.

Terapii alternative sunt folosite in programul de recuperare al copiilor cu CP din Romania, la initiativa parintilor, care se trezesc ca singuri trebuie sa decida ce e mai bine pentru copilul lor, si tot singuri sunt si cand li se transmite factura proforma :). Deseori organizatii diverse, de regula straine, vin sa ii abordeze sau sunt abordate chiar de parinti, pictand o poveste frumoasa despre cine stie ce terapie extraordinara si revolutionara care le va pune copilul pe picioare, contra unei sume de bani – deloc mica. Parintii dar si copiii ajung deseori exploatati de asa zisi binevoitori. Alteori, au norocul de a li se explica sau de a intelege singuri ca terapiile alternative pe care doresc sa le incerce, sunt terapii auxiliare care ajuta in recuperarea clasica. Alteori nu. Caci suntem parinti ca oricare si dorim sa facem orice putem si oricat putem pentru copiii nostri. Pentru ca ii iubim si le dorim numai binele. Iar starea de neputinta in care ne regasim zilnic pare imposibil de suportat. Astfel ca, atunci cand ni se arata o cale care sa ne dea o speranta, o luam! fara sa ne uitam sau sa gandim, pentru ca TREBUIE sa incercam.

Statul roman, chiar daca pe hartie doreste sa ofere si are obligatia sa ofere copiilor nostri sesiunile de recuperare de care au nevoie, realitatea este ca nu le poate oferi decat ocazional, cand de fapt este nevoie de ele zilnic. Este drept ca se incurajeaza si terapia sa fie continuata acasa de catre parinti, insa realitatea este ca nu in toate unitatile de recuperare se practica, in sensul ca parintele nu este invatat nimic si nu pricepe nimic. Insa exista unele unitati unde aceasta idee sta l abaza recuperarii copilului, iar parintele joaca un rol esential si in recuperarea din sesiunea spitaliceasca, tocmai pentru a fi de folos cand ajunge acasa. Un loc ca acesta este Spitalul Alexandru Obregia, rar de prins o programare, dar cand o prinzi merita asteptarea.

Terapiile alternative nu sunt decontate de catre statul roman, cu toate ca multe tari europene deconteaza unele dintre aceste terapii.

Astfel de terapii alternative sunt:

  • ABR (Advanced Biomechanical Rehabilitation)
  • TCS (Terapie Craniosacrala), osteopatia
  • terapia Bowen
  • terapia Tomatis
  • terapia Feldenkrais
  • terapia Doman
  • terapia Kozijavkin
  • Pedia Suit Therapy, Thera Suit Therapy, Adeli Suit Therapy si orice alte terapii similare care implica executarea exercitiilor de posturare si invatare sau reinvatare a miscarilor tipar intr-un costum special.
  • homeopatia etc.

 

Terapia craniosacrala, pe langa actiunea biomecanica pe care o are asupra fluxului lichidului cefalorahidian, a sistemului craniosacral, coloanei vertebrale, nervi, si sistemul nervos, are o mare influenta asupra miscarii fasciei in corp.  Modificarile in starea de spirit a pacientului se observa aproape de fiecare data. Este incercata si pe mine si pe Mihai :). De asemenea, imbunatateste functiile organelor si a trupului la general, dar singura nu va reusi niciodata sa duca la reabilitarea copilului cu CP. Aplicata in mod corespunzator, aceasta va ajuta copilul sa fie mai linistit, mai echilibrat, ii va ajuta imunitatea, ii va facilita si ii va scurta perioadele de covalescenta, il va face mai atent si il va ajuta sa achizitioneze informatii noi din terapiile clasice. Sunt discutii cum ca ar ajuta si la reducerea si chiar disparitia crizelor convulsive/epileptice, insa nu am cum sa afirm asta pentru ca nu cunosc rapoarte sau dovezi clare in acest sens. Logica ar fi ca aceasta terapie actioneaza si asupra structurii cerebrale si a fluxului de LCR din creier, astfel ca ar putea sa aiba o influenta asupra crizelor, insa nu pot sa spun in ce masura.

ABR….off, este o terapie asupra caruia am staruit anul trecut. Mi-am dorit sa o aplic si eu lui Mihai, si m-am documentat o gramada in acest sens. Dpdv financiar nu mi-am permis-o (costa 1800 de euro/an, suma pe care o achiti anterior, si contra careia participi la un fel de coaching pentru parinti de doua ori pe an, in care acestia sunt instruiti in ce fel sa aplice metoda pe proprii copii; nu li se recomanda sa efectueze alte terapii de recuperare, fie ele si clasice, in paralel; daca nu se vad imbunatatiri nu este vina lor ci a ta ca nu ai aplicat pentru suficiente ore). La baza acestei terapii inteleg ca sta o metoda speciala, gen miscarea nemiscata de la TCS, asupra fasciei, aceasta din urma fiind miscata in anume directie si revenind la locul si in forma in care ar fi trebuit sa fie daca copilul se dezvolta normal. Asta inseamna ca, cu cat fascia se muta mai la locul ei, cu atat copilului i se imbunatatesc functiile somatice.  Nu vreau sa contest terapia insa am urmarit pozele si inregistrarile lor cu copii care fac ABR de la cateva luni la cativa ani si nu m-au impresionat cu nimic. Cele mai multe poze BEFORE si AFTER nici macar nu sunt facute din aceeasi pozitie. Multe din aspectele fizice diferite pe care le-am vazut la o distanta de 1, 2 sau 3 ani la acelasi copil pot fi puse si pe seama faptului ca acel copil a crescut. Si sunt sigura ca majoritatea dintre ei fac si alte tipuri de recuperare, pe seama carora as putea sa pun diverse forme ale evolutiei acelor copii.

Logica mea imi spune ca ABR nu este o terapie care sa ofere recuperarea de care avem nevoie, in cazul copilului cu CP. Mai ales ca se intelege clar ca este o terapie pe termen lung si foarte lung. Timp pe care nu imi permit sa il pierd. Inteleg ca in timp ajuta mult la transformarea fizicului bolnav sa se apropie de unul sanatos, si astfel sa imbunatateasca calitatea functiilor organelor. Acest lucru in mod cert va usura viata copilului sub unele aspecte: cum se hraneste, cum respira, cum doarme etc.Nu vad nicaieri asocieri ale acesteia cu imbunatatirea prehensiunii, a limbajului, si nici nu vad cum miscarea fasciei ar putea crea noi cai de functionare a creierului, ori sa dea tonus unei musculaturi hipotone, ori relaxare unei musculaturi spastice.  Acestea fiind spuse, concluzionez ca ceea ce face ABR ar putea face si TCS in sedinte mai rare si mai scurte facute de un specialist. De asemenea, functiile pe care urmareste sa le imbunatateasca ABR, pot fi imbunatatite cu o alimentatie corecta sub indrumarea unui homeopat sau nutritionist.

http://abr-romania.copiisuflete.ro/progrese-obtinute-cu-abr-2/

Terapia Bowen este similara cu eliberarea somato-emotionala din TCS, fiind o metoda blanda de relaxare, eliberare emotionala si reechilibrare neuromusculara. Nu este o metoda prin care copilul isi va reveni in mod miraculos…cum nu este nici una, insa ii ofera o relaxare si il ajuta in lupta zilnica cu un corp care nu il asculta. Un copil mai relaxat este un copil care va fi mai apt sa se recupereze atat cat se poate si mai atent.

http://www.martamaria.ro/terapii-conexe/tehnica-bowen/

Terapia Tomatis este o terapie bazata pe anumite sunete si melodii prin care copilul este stimulat sa fie mai atent, prin care isi dezvolta abilitati sociale si de vorbire, si se presupune ca ar imbunatati echilibrul. Nu cunosc foarte bine terapia si nu pot oferi garantia ca functioneaza.

http://www.martamaria.ro/terapii-conexe/metodatomatis/

Terapia Feldenkrais…o terapie controversata, care se promite a fi revolutionara si promite o recuperare substantiala a miscarilor tipar. Eu una sunt reticenta in acest sens, in ceea ce priveste copiii cu CP. Cred ca mai degraba ar trebui pusa langa Yoga, o metoda de relaxare a corpului, a musculaturii, ci nu o metoda de educare sau reeducare neuromotorie.

http://www.sfatulmedicului.ro/Sanatate-prin-sport/metoda-feldenkrais_10354

Pe site-urile romanesti nu veti gasi decat cuvinte de lauda la adresa acestei metode, si chiar au curajul sa scrie ca :”metoda Feldenkrais si-a demonstrat succesul si in reabilitarea victimelor accidentelor vasculare cerebrale si a celor care au suferit leziuni neurologice (tumori cerebrale, traumatisme craniene,scleroza multipla, ataxie) care determina miscari dezordonate sau lipsa de coordonare”. Acest lucru este fals, deoarece aceasta metoda nu are astfel de dovezi cunoscute de lumea stiintifica. Pe site-uri straine am gasit informatii despre raporturi stiintifice din perioada 2013-2015, care contrazic site-urile romanesti, si unde se spune clar ca nu au fost evidentiate dovezi clare ale eficientei acestei metode.

https://en.wikipedia.org/wiki/Feldenkrais_Method

https://www.dhs.wisconsin.gov/tiac/feldenkrais-october-2014.pdf

 

Am mai gasit un articol norvegian foarte interesant in care se arata de ce unele terapii alternative nu merita sa mai fie subventionate de catre stat, printre care si Doman, Feldenkrais, ABR etc. S-a observat, in cazul lor, ca aceste terapii au fost urmate de la cateva luni pana la maxim 4 ani, ca apoi sa fie retras copilul, fie pe motiv ca nu s-au evidentiat imbunatatiri, fie programul de recuperare era dificil de urmat.

http://www.ccsenet.org/journal/index.php/gjhs/article/viewFile/19910/13770

 

Terapiilor Pedia, Thera sau Adeli nu le pot contesta eficienta, chiar daca la noi inca sunt considerate terapii alternative, iar in multe tari din Europa sunt folosite ca terapii de baza in unitatile de recuperare, imbinand kinetoterapia, fizioterapia, stimularea si terapia ocupationala. Folosim una dintre aceste metode si pot sa confirm ca au o eficienta substantiala in recuperarea copilului cu CP fie el hipoton sau spastic sau mixt. Binenteles ca aceasta vine in ajutorul terapiilor clasice, insa pot spune cu siguranta ca joaca un rol spectaculos in progesele asumate prin terapia clasica.mihaitza 14.05.2016

 

 

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s